Crezul nostru
MARTURISIREA DE CREDINTA A
BISERICII CRESTINE DUPA EVANGHELIE –
UNIUNEA BISERICILOR CRESTINE DUPA EVANGHELIE
DIN ROMANIA
Revizuita: 18 Ianuarie 2011
I. Biblia
Noi credem si marturisim ca Biblia sau Sfanta Scriptura este Cuvantul lui Dumnezeu, inspirat plenar si verbal, care a fost scris de oameni calauziti de Duhul Sfant. Ea este adevarata, fara greseala sau adaos omenesc in forma originala, demna de toata increderea, fiind de aceea autoritatea spirituala suprema in toate domeniile vietii. Atat Vechiul Testament cat si Noul Testament - cele 66 de carti canonice - reprezinta revelatia speciala a lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16-17; 2 Petru 1:19-21), incheiata cu scrierea ultimei carti biblice canonice. Orice adaugire sau omitere ulterioara este o interventie omeneasca si submineaza revelatia Sfintei Scripturi (Exod 20:1; Deut. 4:2; 12:32; 29:1; Prov. 30:6; Ier. 36:1-2; Gal. 1:11-12; Apoc.22:18-19).
Noi credem si marturisim ca fiecare text biblic nu poate avea decat o singura interpretare, desi mai multe aplicatii. Credinciosul are responsabilitatea de a afla mesajul pe care l-a intentionat Duhul Sfant prin autorul initial. Intelesul Sfintei Scripturi poate fi gasit printr-o studiere atenta a fiecarui pasaj biblic in parte, folosind corect metodele de interpretare biblica (studiul lexical-gramatical, istoric si contextual), cu rugaciune si credinta, prin iluminarea Duhului Sfant (Ioan 7:17; 16:12-15; 1 Cor. 2:7-15; 1 Ioan 2:20).
II. Dumnezeu
Noi credem si marturisim ca exista un singur Dumnezeu Vesnic, Viu, Adevarat (Deut. 6:4; Is.45:5-7; 1 Cor. 8:4); Spirit Infinit, Personal si Suveran, Creatorul, Sustinatorul si Stapanul Universului, avand o slava si o sfintenie imposibil de redat deplin in cuvinte omenesti.
Dumnezeu este demn de toata inchinarea, increderea si dragostea pentru ca este desavarsit in toate atributele Sale divine. Noi credem si marturisim ca Dumnezeul unic fiinteaza in trei Persoane distincte dar de aceeasi esenta: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, co-egale si co-eterne, care lucreaza intr-un chip armonios la implinirea planului Sau vesnic (Ex. 20:2-3; Mat. 28:19; 2 Cor.13:14; Apoc. 4:11).
A. Dumnezeu Tatal
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu Tatal, prima Persoana a Dumnezeirii, porunceste si decreteaza toate lucrurile dupa voia si scopul Sau (Psalm 145:8-9; 1 Cor. 8:6). Planul lui Dumnezeu Tatal a fost stabilit "inainte de intemeierea lumii" si priveste controlul suveran al lui Dumnezeu asupra tuturor domeniilor si evenimentelor (Gen. 2:18; Iov 14:5; Psalm 2; 33:6-11; Zaharia 14; Mat. 19:1-9; F. Ap. 17:26; Rom. 1:24-28;.8:28; Efes. 1:9-12; 3:11; 2 Tim.1:9; Tit 1 :2).
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu Tatal este Creatorul tuturor lucrurilor (Gen. 1 :1-31.; Efes.3:9). Ca Stapan absolut si atotputernic al universului, Dumnezeu Tatal este suveran in creatie, providenta si mantuire (Psalm 103:19; Rom. 11 :36). Caracterul Lui de Tata se manifesta atat in relatia din cadrul Dumnezeirii, cat si in cea cu umanitatea. Dumnezeu Tatal este Creatorul tuturor oamenilor (F.Ap.17:24-28), dar stabileste o relatie Tata – fiu (copil) doar cu cei nascuti din nou prin credinta in Isus Cristos (Ioan 1:9-12; Rom. 8:14; 2 Cor. 6:18).
Inainte de intemeierea lumii, El a decretat lucrurile care trebuie sa se implineasca spre lauda slavei Sale (Efes. 1 :11-12). Dumnezeu Tatal sustine, conduce si stapaneste toate lucrurile, evenimentele si fiintele (1 Cron. 29:11-12); insa in suveranitatea Sa, Dumnezeu Tatal nu este autorul pacatului sau cel ce aproba pacatul (Habacuc 1 :13; Ioan 8:38-47), si nici nu trece cu vederea pacatele oamenilor: El judeca fara partinire (1 Petru 1: 17). Dumnezeu mantuieste pe toti cei care vin la El prin Isus Cristos; El i-a ales inainte de intemeirea lumii si ii infiaza (Gal. 4:5; Evrei 12:5-9).
B. Dumnezeu Fiul
Noi credem si marturisim ca Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoana a Dumnezeirii, are toate atributele divine. El este de aceeasi esenta, co-egal si co-etern cu Tatal si Duhul Sfant (Ioan 10:30;14:9).
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu Tatal a creat universul prin Dumnezeu Fiul, Isus Cristos, prin care sunt si se tin toate lucrurile (Ioan 1 :3; Col. 1: 15-17; Evrei 1 :2).
Noi credem si marturisim intruparea Lui umana prin nasterea supranaturala din fecioara Maria (Isaia 7:14; Mat. 1 :23, 25; Luca 1 :26-35) si viata Lui umana fara pacat (Evrei 4:15; 1 Petru 2:22).
Noi credem si marturisim ca Isus Cristos este pe deplin Dumnezeu si pe deplin om. Cele doua naturi sunt unite intr-o singura Persoana, fiecare dintre acestea ramanand distincte (Mica 5:2; Ioan 5:23; 14:9-10; Filip. 2:5-8; Col. 2:9).
Noi credem si marturisim ca, in intruparea Sa, Domnul Isus Cristos nu a incetat niciodata sa fie Dumnezeu, desi a refuzat sa se foloseasca de prerogativele si puterea Sa divina pentru a elimina suferinta sau limitarile conditiei Sale umane (Filip. 2:5-8).
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus S-a intrupat pentru a-L revela pe Dumnezeu (Ioan 1:14, Evrei 1:2-3) si pentru a mantui lumea pierduta (Luca 19:10; Evrei: 5:9).
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Cristos, prin jertfa Sa ispasitoare de pe crucea Golgotei, mantuieste pe cei care cred in El. Moartea Lui a fost voluntara, inlocuitoare, ispasitoare si rascumparatoare (Isaia 53; Ioan 10:15; Rom. 3:24-25; 5:8; Evrei 9:28;1 Petru 2 :24).
Noi credem si marturisim ca, datorita eficientei depline a jertfei unice a Domnului Isus, pacatosul care crede este nascut din nou, eliberat de pedeapsa, povara, puterea si, in viitor, de prezenta pacatului; el este declarat neprihanit, primeste viata vesnica si infierea in familia lui Dumnezeu (Rom. 3:25; 5:8-9; 2Cor. 5:14-15; 1 Petru 2:24; 3:18).
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus a murit, a fost ingropat si a inviat a treia zi dupa revelatia facuta de Dumnezeu in Sfanta Scriptura (1 Cor. 15:3-4).
Noi credem si marturisim ca, prin invierea literala, fizica, din morti a Domnului Isus Cristos, Dumnezeu a confirmat dumnezeirea Fiului Sau si a dat dovada ca a acceptat lucrarea rascumparatoare a lui Cristos la cruce. Invierea in trup a Domnului Isus este, de asemenea, garantia viitoarei invieri in trup a credinciosilor (Ioan 5:26-29; 14:19; Rom. 1:4; 4:25; 6:5-10; 1 Cor. 15:20,23). Acum El este inaltat la dreapta Tatalui unde mijloceste pentru noi ca Avocat (Aparator) si Mare Preot (Mat. 28:6; Luca 24:38-39; F. Ap. 2:30-31; Rom. 4:25; 8:34; Evrei 7:25; 9:24; 1 Ioan 2:1).
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Cristos va reveni in vazduh pentru Biserica, Trupul Sau, ca s-o rapeasca (sa o ia cu Sine), dupa care va stabili pe pamant Imparatia de o mie de ani (F. Ap. 1:9-11; 1 Tes. 4:13-18; Apoc. 20).
Noi credem si marturisim ca Isus Cristos este Cel prin care Dumnezeu va judeca pe toti oamenii (Ioan 5:22-23):
a. Pe credinciosii din Biserica, dupa rapire - pentru rasplatire (1 Cor. 3:10-15; 2 Cor. 5:10);
b. Pe cei ramasi in viata pe pamant dupa rapire - la revenirea Sa glorioasa (Mat. 25:31-46);
c. Pe cei care nu au fost gasiti scrisi in Cartea Vietii - la Tronul cel mare si alb (Apoc. 20:11-15).
Ca Singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om (1 Tim. 2:5), Cap al Bisericii (Efes. 1 :22; 5:23; Col. 1 :18) si Imparat universal care va domni (Isaia 9:6; Luca 1:31-33), Domnul Isus Cristos este Judecatorul cel Mare care ii va osandi pe cei care nu au crezut in El si nu L-au acceptat ca Mantuitor si Domn (Mat. 25:14-46; F. Ap. 17:30-31).
C. Dumnezeu Duhul Sfant
Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant, cea de-a treia Persoana a Dumnezeirii este de aceeasi esenta, co-egala si co-eterna cu Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul (Ier. 31:31-34; Mat. 18:19; F. Ap. 5:3-4; 28:25-26; 1 Cor. 12:4-6; 2 Cor. 13:14; Evrei 10:15-17). Duhul Sfant are toate atributele personalitatii si divinitatii, incluzand ratiune (1 Cor. 2:10-13), sentiment (Efes. 4:30), vointa (1 Cor. 12:11), eternitate (Evrei 9:14), atotprezenta (Psalm 139:7-10), atotstiinta (Isaia 40:13-41), atotputere (Rom. 15: 13) si adevar (Ioan 16: 13).
Noi recunoastem actiunea suverana a Duhului Sfant in creatie (Gen.1 :2), in intruparea Domnului Isus Cristos (Mat. 1: 18), in scrierea Cuvantului revelat al lui Dumnezeu (2 Petru 1 :20-21) si in lucrarea de mantuire (Ioan 3:5-7).
Noi credem si marturisim ca, in relatia cu lumea pacatoasa, Duhul Sfant limiteaza si restrange raul, pana cand se va implini planul lui Dumnezeu (2 Tes. 2:7). Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant convinge lumea in ceea ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata (Ioan 16:7-9; F. Ap. 1:5; 2:4; Rom. 8:39; 2 Cor. 3:18; Efes. 2:22).
Noi credem si marturisim ca lucrarea Duhului Sfant in ce-i priveste pe cei ce au crezut in Domnul Isus este de a-i transforma pe credinciosi prin nasterea din nou (regenerare) in asemanarea chipului Domnului Isus Cristos. Duhul Sfant boteaza pe toti cei ce cred, in Trupul Lui Cristos – Biserica, in momentul intoarcerii lor la Dumnezeu, si ii pecetluieste (Ioan 16:8; 1Cor. 12:13). Tot El invata, mustra, calauzeste, sfinteste, ajuta pe credincios si-l intareste in vederea trairii crestine si pentru predicarea si marturisirea adevarului Evangheliei (Ioan 16:13; Rom., 8:9; 2 Cor. 3:6; Efes. 1:13; 5:18; 2 Petru 1:19-21; 1 Ioan 2:20,27).
Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant locuieste permanent in credincios (Ioan 14:16; 1Cor. 6: 19), pe care il umple (Efeseni 5:18) si in care produce roada Sa (Gal. 5:22-23).
Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant da daruri spirituale Bisericii, nu pentru a Se autoglorifica sau pentru a preamari darurile in sine, ci pentru a aduce slava lui Cristos prin mantuirea celor pierduti si prin zidirea spirituala a credinciosilor in credinta Evangheliei (Ioan.16:13-14; Fp.Ap. 1 :8; 1 Cor. 12:4-11; 2 Cor. 3:18).
Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant este suveran in ce priveste oferirea darurilor spirituale pentru desavarsirea sfintilor.
III. Omul
Noi credem si marturisim ca omul a fost creat de Dumnezeu nemijlocit, de la inceput dupa chipul si asemanarea Sa. El a fost creat un suflet viu, fara pacat, cu ratiune, sentiment, vointa si responsabil inaintea lui Dumnezeu (Gen. 2:6; 15:25; Iacov 3:9).
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu l-a creat pe om ca sa-I aduca slava, sa aiba partasie cu El, sa traiasca o viata dupa voia lui Dumnezeu in ascultare deplina de El si sa fie administrator peste lucrarea lui Dumnezeu (Isaia 43:7; Col. 1:16; Apoc. 4:11).
A. Caderea omului in pacat
Noi credem si marturisim ca, in urma pacatului comis de Adam prin incalcarea Cuvantului lui Dumnezeu, omul si-a pierdut starea de nevinovatie si statutul de administrator deplin al lucrarii lui Dumnezeu, cazand sub blestemul mortii spirituale si fizice ( despartit de Dumnezeu ), corupt, total depravat in structura sa spirituala si morala si incapabil sa aleaga sau sa faca ceea ce este placut inaintea lui Dumnezeu, daca nu intervine harul divin (Gen. 3:1-19).
Noi credem si marturisim ca, in sine insusi, omul nu are puterea de a se mantui singur, de aceea este pierdut pentru totdeauna. Omul nu-L va cauta niciodata din propria initiativa pe
Dumnezeu (Rom. 3:11). El este rob al pacatului (Rom. 6:17), iar implinirea voii lui Dumnezeu este pentru el o nebunie (1 Cor. 1:18; 2:14); inima ii este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea (Ier. 17:9), indreptata numai spre rau (Gen. 6:5).
Singurul Om, Omul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, intrupat si nascut din fecioara Maria, insarcinata de la Duhul Sfant, nu a mostenit natura adamica pacatoasa (Luca 1:35), dar a purtat pacatul intregii omeniri in trupul Sau pe cruce cand a fost rastignit (Ioan 1:29; 1 Cor.15:3; 2 Cor. 5:21).
Noi credem si marturisim ca toti oamenii, ca samanta, au fost in Adam, de aceea natura adamica corupta de pacat a fost transmisa tuturor oamenilor, in fiecare generatie. Singurul care a facut exceptie a fost Domnul Isus Cristos, care s-a nascut fara pacat (Evr. 4:15; 7:26). Din cauza originii adamice, toti oamenii sunt pacatosi prin natura, prin alegere si prin declaratie divina (Psalm 14: 1-3; Ier.17:9; Rom. 3:9-18,23; 5:10-12). De aceea omul nu se poate mantui singur, ci numai prin actul suveran al rascumpararii prin credinta in jertfa ispasitoare a Domnului Isus Cristos (Ioan 6:44; F. Ap. 13:48; Efes. 2:1-9; 1 Tim. 2:13-14; 2 Tim. 2:25; 2 Petru 1:1; Ioan 1 :8).
B. Casatoria
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu a planificat, hotarat si instituit casatoria care, in conformitate cu invatatura Sfintei Scripturi, este unirea legitima, liber consimtita, pentru toata viata, intre un barbat si o femeie pentru intemeierea unei familii (Genesa 1:27-28; 2:18, 24).
De aceea omul care se casatoreste trebuie sa intre in aceasta relatie cu hotararea de a o pastra, apara si dezvolta (Mat. 19:4-6; Efeseni 5:22-33; Maleahi 2:13-14 ).
Credinciosul trebuie sa se casatoreasca numai in Domnul (1 Cor. 7:8-9, 39; 2 Cor. 6:14-18).
C. Divort si recasatorire
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu uraste divortul (Maleahi 2:16). Divortul incalca scopul lui Dumnezeu cu privire la familie (Gen. 2:24; Matei 19:6; Marcu 10:9).
Noi credem si marturisim ca cei vaduvi se pot recasatori, dar numai in Domnul (1 Cor. 7:8-9, 39).
In ceea ce-i priveste pe cei divortati, noi credem si marturisim ca:
a. Persoana care a divortat inainte de intoarcerea la Dumnezeu si ramane necasatorita poate participa la viata Bisericii, dar nu poate fi diacon sau presbiter (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9).
Persoana care a divortat inainte de intoarcerea la Dumnezeu si se recasatoreste credincios, poate participa la viata Bisericii, dar nu la lucrarea de vestire publica (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9; Matei 19:9; Marcu 10:11-12).
b. Persoana care a intentat divortul dupa momentul intoarcerii la Dumnezeu, isi va pierde calitatea de membru (Maleahi 2:13-14). Daca divortul a fost intentat de partener si credinciosul (care nu a dorit divortul) ramane necasatorit, el poate participa la viata bisercii, dar nu poate fi diacon sau presbiter (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9; 1 Cor. 7:15).
Daca credinciosul care nu a cerut divortul se recasatoreste, va fi pus sub disciplina Bisericii (Marcu 10:11-12).
c. Daca o persoana a divortat si s-a recasatorit inainte de intoarcerea la Dumnezeu, poate participa la viata Bisericii, dar nu poate fi diacon sau presbiter (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9).
D. Avortul, Homosexualitatea si Imoralitatea sexuala
Noi credem si marturisim ca viata incepe in momentul conceptiei si avortul este pacat. (Psalm 139:13-16; Ieremia 1:1-5).
Noi credem si marturisim ca orice forma de homosexualitate este un pacat si o uraciune inaintea lui Dumnezeu (Levitic 18:22; 20:13; Romani 1:26-32).
Noi credem si marturisim ca preacurvia si curvia, orice relatie sexuala incestuoasa si orice forma de imoralitate sexuala (Matei 5:27-30) sunt pacate si o uraciune inaintea lui Dumnezeu (Levitic 18:6-30; 1 Cor. 6:15-20; 1 Tes. 4:3-6; Evrei 13:4).
IV. Mantuirea
Noi credem si marturisim ca mantuirea este lucrarea suverana a lui Dumnezeu facuta prin jertfa de ispasire a Domnului Isus Cristos la cruce, oferita omului prin har, prin credinta, nu prin fapte (Ioan 1 :12; Efes. 1:7; 2:8-10; 1 Petru 1 :18-19).
Noi credem si marturisim ca mantuirea nu este un eveniment, ci un proces care are un moment initial, cel al pocaintei pacatosului, cand acesta a primit justificarea / indreptatirea lui Dumnezeu (Rom. 1:17; 3:22; 10:10; Filip. 3:9), dupa care urmeaza doua etape de durata: sfintirea, care este un proces pe durata vietii pamantesti, si o etapa vesnica, glorificarea, care incepe in momentul plecarii credinciosului la Domnul (1 Cor. 15:51-52; Filip.2:12; 1Tes. 4:13-18; 5:8; Evrei 1:14; 1 Petru 1:5).
A. Alegerea
Noi credem si marturisim ca alegerea este actul suveran al lui Dumnezeu prin care, inainte de intemeierea lumii, El a pus deoparte pe cei pe care i-a chemat, i-a regenerat, i-a mantuit si i-a sfintit in Isus Cristos (Rom. 8:28-30; Efes. 1 :4-11; 2 Tes. 2:13; 2 Tim. 2:10; 1 Petru 1 :1-2). Baza alegerii lui Dumnezeu este buna placere a voii Sale (Efes. 1:4-11; Rom. 9:6-23).
Invitatia pentru mantuire este adresata insa tuturor oamenilor.
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu nu a ales oameni pentru condamnare, ci numai pentru mantuire (Rom. 8:28-30; 9:6-23).
Noi credem si marturisim ca alegerea suverana a lui Dumnezeu nu elimina responsabilitatea credinciosilor de a-i evangheliza pe cei pierduti. Dimpotriva, Dumnezeu le-a dat credinciosilor responsabilitatea sa evanghelizeze, aceasta slujind la mantuirea celor ce cred in jertfa Domnului Isus si ca marturie impotriva celor ce-L resping pe Domnul Isus Cristos. Pentru a fi mantuit, omul are responsabilitatea de a crede in jertfa Domnului Isus Cristos. Dumnezeu a hotarat ca pacatosii sa fie mantuiti prin vestirea Evangheliei (Rom. 10: 13-17). Domnul Isus a predicat Evanghelia (Mat. 4:23; 9:35) si le-a poruncit ucenicilor sa faca la fel (Mat. 28:19-20).
B. Rascumpararea
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu ii rascumpara pe pacatosi printr-un act suveran, eliberandu-i atat de robia pacatului cat si de consecintele lui vesnice, prin Domnul Isus care a platit, prin sangele Sau, pentru faradelegile omului (Isaia 53:10; Luca 2:14; Gal. 1:4; Col. 1:19-20). Aceasta dorinta a lui Dumnezeu de a-i mantui pe pacatosi printr-o jertfa ispasitoare isi gaseste originea in dragostea si dreptatea lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu cerea ca cel care a pacatuit sa fie pedepsit cu moartea, iar dragostea lui Dumnezeu a pregatit un mijloc de salvare a pacatosilor (Rom. 6:23).
Noi credem si marturisim ca jertfa de ispasire a Domnului Isus este singura cale de mantuire a omului pacatos, care nu se poate rascumpara singur (Psalm 49:7-8; loan 14:6; F. Ap. 4:12; Gal. 3:21; 1 Petru 1:18-19).
Noi credem si marturisim ca rascumpararea a fost facuta ca o jertfa adusa lui Dumnezeu pentru impacarea pacatosului cu El. Omul pacatos L-a ofensat pe Dumnezeu si a devenit obiectul maniei judiciare divine. Prin ispasirea pacatelor de catre Fiul Sau, au fost satisfacute atat dreptatea cat si sfintenia lui Dumnezeu. Ispasirea realizata de Domnul Isus Cristos nu are efect decat asupra celor care au acceptat jertfa Domnului Isus Cristos ca unic mijloc de mantuire (Mat. 1 :21; 20:28; Ioan 6:37-39,44,65; 10:14-15; 17:2-3,9,24; Efes. 1:3-11). Lucrarea pe cruce a Domnului Isus nu l-a facut pe om capabil de a fi mantuit, ci l-a mantuit (F. Ap. 20:28; Rom. 5:9-10,18-19). Chiar daca aceasta lucrare se aplica mai tarziu in viata oamenilor, ei sunt mantuiti pe baza sangelui varsat de Domnul Isus la cruce, lucrarea ispasitoare fiind incheiata.
C. Indreptatirea sau Neprihanirea/Justificarea
Noi credem si marturisim ca indreptatirea este un act al lui Dumnezeu (Rom. 8:33) prin care il declara in mod legal ca fiind neprihanit pe pacatosul care, prin credinta in jertfa Domnului Isus, se pocaieste de pacatele lui (Isaia 55:6-7; Luca 13:3; F. Ap. 2:38; 3:19; 11 :18; Rom. 2:4; 2 Cor. 7:10) si marturiseste ca Isus Cristos este Mantuitor si Domn (Rom. 10:9-10; 1 Cor. 12:3; 2 Cor. 4:5; Filip. 2:11). Aceasta neprihanire nu apare ca urmare a efortului omului sau a virtutilor lui (Rom. 3:20; 4:6), ci a faptului ca Domnul Isus Cristos a luat pacatele noastre asupra Sa si ne-a daruit in schimb neprihanirea Lui (Col. 2: 14; 1 Petru 2:24; 1 Cor. 1 :30; 2 Cor. 5:21). In felul acesta Dumnezeu, care este neprihanit, socoteste totusi neprihanit pe cel ce crede in Isus (Rom. 3:26).
D. Nasterea din nou / Regenerarea
Noi credem si marturisim ca nasterea din nou (regenerarea spirituala) este lucrarea supranaturala a Duhului Sfant prin care ii sunt date omului o viata si o natura noua (Ioan 3:3-7; Tit 3:5, 2 Petru 1:3-4). Aceasta se face numai prin puterea Duhului Sfant, prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu (Ioan 5:24; Romani 10:13-17) pe care pacatosul il aude, il primeste si fata de care raspunde pozitiv. Nasterea din nou se manifesta prin fapte ale pocaintei care se vad intr-o atitudine si o comportare neprihanita, nu prin vorbirea in limbi, prorocire sau alte daruri miraculoase. (Rom. 12:3-8; 1Cor. 12:4-11; 13:8-10; 2 Cor. 12:12; Efes. 4:7-12; Evrei 2:1-4; 1 Petru 4:10-11).
Faptele bune sunt un rezultat al nasterii din nou (Matei 7:16-20; 1 Cor. 6:19-20; Efes. 2:10), prin lucrarea Duhului Sfant, cand credinciosul se supune Domnului Isus si asculta de Cuvantul lui Dumnezeu (Efes. 5:17-21; Filip. 2:12; Col. 3:16; 2 Petru 1:4-10). Aceasta ascultare il face pe credincios tot mai asemanator cu Domnul Isus Cristos (2 Cor. 3:18). Asemanarea va fi deplina in momentul glorificarii credinciosului la revenirea lui Cristos (Rom. 8:17; 2 Petru 1 :4; 1 Ioan 3:23).
E. Sfintenia si sfintirea
Noi credem si marturisim ca fiecare credincios este sfintit (pus deoparte) pentru Dumnezeu ca urmare a indreptatirii in Cristos. In felul acesta credinciosul este declarat sfant si vazut ca fiind sfant.
Sfintenia este pozitionala si instantanee si nu trebuie confundata cu sfintirea progresiva. Ea are de a face cu pozitia credinciosului, nu cu umblarea lui crestina (F. Ap. 20:32; 1 Cor. 1 :2,30; 6:11; 2 Tes. 2:13; Evrei 2:11; 3:1; 10:10, 14; 13:12; 1 Petru 1:2).
De asemenea, noi credem si marturisim ca, in viata credinciosului, Duhul Sfant lucreaza sfintirea progresiva prin care credinciosul este adus, prin ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu, intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu. Credinciosul traieste astfel o viata de sfintenie in crestere, ceea ce duce la asemanarea sa tot mai mare cu Domnul Isus Cristos (Ioan 17:17, 19; Rom. 6:122; 8:29; 2 Cor. 3:18; 1 Tes. 4:3-4; 5:23).
Din cauza aceasta, noi credem si marturisim ca in viata credinciosului este o lupta spirituala zilnica intre fiinta cea noua in Cristos si natura pacatoasa, dar credinciosul poate birui pacatul pentru ca in el locuieste Duhul Sfant (Romani 7:14-25; 8:1-16). Lupta aceasta a sfintirii va continua toata viata credinciosului. Cat vom trai, nu vom putea spune ca am eliminat orice posiblitate de a pacatui, dar credem ca Duhul Sfant ne ajuta sa biruim in lupta impotriva pacatului (Gal. 5:16-25; Efes. 4:22-24; Filip. 3:12; Col. 3:9-10; 1 Tes. 4:3; 1 Petru ;14-16; 1 Ioan 1:8-2:4; 1 Ioan 3:5-9).
Noi credem si marturisim ca cel credincios trebuie sa nu se conformeze modului pacatos de viata al lumii, din dragoste fata de Domnul Isus Cristos (2 Tes. 1:11-12; Evrei 12:1-2), si trebuie sa demonstreze printr-o viata de ascultare si o crestere in sfintirea personala ca este copil al lui Dumnezeu (Rom. 12:1-2; 2 Cor. 7:1; Evrei 12:14; Tit 2:11-14; 1 loan 3:1-10).
Noi credem si marturisim ca un credincios, ca sa traiasca o viata sfanta, nu trebuie sa se retraga din lume, pentru ca aceasta este locul unde trebuie sa-L slujeasca pe Dumnezeu (1 Cor. 5), ci sa se impotriveasca si sa osandeasca lucrarile intunericului (Efes. 5).
Noi credem si marturisim ca sfintirea este un proces care are trei aspecte:
a. sfintenia pozitionala – este actul vesnic al lui Dumnezeu, bazat pe rascumpararea lui Cristos, care-l aseaza pe credincios intr-o pozitie de sfintenie in momentul cand acesta crede in Isus Cristos ca Mantuitor si Domn. (Evr. 3:1; 10:10-14).
b. sfintirea progresiva – este procesul continuu in care credinciosul, iluminat de Duhul Sfant, pune in aplicatie Cuvantul lui Dumnezeu in viata de fiecare zi, lucru ce duce la o biruinta asupra pacatului si la o crestere tot mai mare in asemanarea cu Cristos (Ioan 17:17; 1 Cor. 1 :30; 2 Cor. 3;18; Efes. 5:25-26; 1 Tes. 4:3-4; 5:23-34).
c. sfintenia finala – este starea de sfintenie desavarsita, care are loc la moartea credinciosului, iar pentru credinciosii gasiti in viata, la revenirea Domnului Isus Cristos (Efes. 5:27; 1 Ioan 3:2; luda 24-25; Apoc. 22:11).
F. Siguranta mantuirii
Noi credem si marturisim ca cei care au crezut in jertfa Domnului Isus si-L au pe Fiul lui Dumnezeu in viata lor, sunt mantuiti si au viata vesnica. Toti cei nascuti din nou sunt pastrati si paziti de Dumnezeu Tatal pentru Domnul Isus Cristos (Ioan 10:28-29; Rom. 8:14 – 16, 35-39; Filip. 1:6; 1 Ioan 5:10-13; Iuda 1). Aceasta siguranta ii motiveaza pe credinciosi sa traiasca o viata de sfintenie si nicidecum o viata de compromis cu pacatul (1 Ioan 3:6, 9, 10).
V. Biserica
A. Definirea si scopul Bisericii
Noi credem si marturisim ca toti cei ce cred in Domnul Isus Cristos si Il accepta ca Mantuitor si Domn al lor personal formeaza Biserica, stalpul si temelia adevarului, Trupul lui Cristos (1 Cor. 12:12-13), care este Mireasa lui Cristos (2 Cor. 11 :2; Efes. 5:23-32; Apoc.19:7-8) si al carei Cap este Cristos (Efes. 1 :22; 4;15; Col. 1 :18).
Noi credem si marturisim ca Biserica a luat fiinta in ziua Cincizecimii (F. Ap. 2: 1-21, 38-47).
Noi credem si marturisim ca Biserica este un organism spiritual unic, creat de Dumnezeu din toti cei nascuti din nou, din toate natiunile, incepand cu ziua Cincizecimii si pana la rapirea ei (Efes. 2:11-3:6).
Biserica este diferita de Israel (1 Cor. 10:32), fiind taina lui Dumnezeu descoperita in epoca harului (Efes. 3:1-6; 5:32).
Noi credem si marturisim ca Biserica lui Cristos (Mat. 16:18) se manifesta prin Biserici locale care au aceleasi atributii ca si Biserica in ansamblul ei.
Noi credem si marturisim ca Biserica locala este comunitatea oamenilor nascuti din nou de Duhul Sfant prin credinta in jertfa Domnului Isus Cristos, uniti si organizati sub o conducere spirituala pentru indeplinirea unui intreit scop:
a. glorificarea lui Dumnezeu prin inchinare (rugaciune, cantare, Masa Domnului, darnicie s.a.m.d.);
b. zidirea sufleteasca a credinciosilor prin echipare, invatatura si partasie (Efes. 4:11-16);
c. evanghelizarea celor nemantuiti prin Cuvant si traire (1 Cor. 11: 18-20; Evrei 10:25).
B. Misiunea Bisericii
1. Glorificarea lui Dumnezeu prin inchinare
Noi credem si marturisim ca scopul primordial al Bisericii este glorificarea lui Dumnezeu (Efes. 3:21). Biserica Il glorifica pe Dumnezeu prin inchinare, care este raspunsul activ adresat lui Dumnezeu pentru tot ceea ce este si face El, si manifestat prin atitudine, actiune, ganduri si cuvinte.
Biserica isi exprima inchinarea prin: rugaciune, cantare, predicare, citirea Bibliei, slujire, Masa Domnului si darnicie.
2. Zidirea / edificarea credinciosilor
Noi credem si marturisim ca zidirea / edificarea sfintilor este lucrarea de crestere spre maturitate spirituala, care se face prin credinta, prin exercitarea darurilor spirituale (Efes. 4:13-16), prin invatatura din Cuvantul lui Dumnezeu (2 Tim. 2:2, 15; 3:16-17), prin partasia frateasca (F. Ap. 2:42; Evrei 10:25; 1Ioan 1:3), prin participarea la Masa Domnului (Luca 22:19; F. Ap. 2:38-42).
3. Evanghelizarea celor pierduti
Noi credem si marturisim ca evanghelizarea celor pierduti este una dintre cele mai importante porunci pe care a dat-o Domnul Isus Bisericii. Biserica are datoria de a vesti Evanghelia prin Cuvant si fapta intregii lumi, incepand cu cei din casele noastre (Mat. 28:19-20; F.Ap. 1:8; 2:42).
Noi credem si marturisim ca impartasirea Evangheliei este lucrarea pe care trebuie s-o faca fiecare credincios, in public sau de la om la om (1 Cor. 15:58; Efes. 2:10; 4:12; Apoc. 22:12).
C. Conducerea Bisericii
Noi credem si marturisim ca autoritatea unica si suprema a Bisericii este Cristos (1 Cor. 11:3; Efes. 1:22; Col. 1:18), iar intreaga conducere a Bisericii, darurile spirituale, disciplina, ordinea si inchinarea sunt randuite de El in suveranitatea Sa si puse in practica prin intermediul slujitorilor Lui. Slujitorii spirituali, pe care ii numeste Biblia ca au datoria de a conduce Biserica, si care sunt sub autoritatea Domnului Isus Cristos, sunt presbiterii (numiti in Sfanta Scriptura si episcopi, batrani sau pastori: F. Ap. 20:28, Efes. 4:11), ajutati de diaconi (F. Ap. 6:1-6). Amandoua categoriile de slujitori trebuie sa indeplineasca calificarile biblice (1 Tim. 3:1-13; Tit 1 :5-9; 1Petru 5:1-5). Presbiterii si diaconii sunt recunoscuti de Biserica locala pe baza calificarii si slujirii lor (1Tim. 3:1-13).
D. Darurile spirituale
Noi credem si marturisim ca Bisericii i s-au dat daruri spirituale: darurile miraculoase ale revelatiei divine (Efes.3:3-5; Col.1:25-29), darul minunilor, darul vindecarilor, darul vorbirii in limbi, darul talmacirii limbilor, date in epoca apostolica cu scopul de a implini revelatia divina si de a confirma autenticitatea mesajului apostolic (2 Cor. 12;12; Evrei 2:3-4), si de asemenea daruri pentru zidirea credinciosilor (Rom. 12:6-8;Efes.4:11-16;1Cor.12 :7,11;14:3,4,12). Dupa ce canonul Noului Testament s-a incheiat, singurul test de autenticitate a mesajului unui om ramane Scriptura; de aceea darurile semne (darul minunilor, darul vindecarilor, darul vorbirii in limbi, darul talmacirii limbilor) nu mai sunt necesare astazi pentru a valida un om sau lucrarea lui (1 Cor. 13:8-12; Galateni 1:8-9; Iuda 3; Apocalipsa 22:18).
Noi credem si marturisim ca darurile spirituale pot fi contrafacute de Satan cu scopul de a-i insela pe credinciosi ( 2 Tes. 2:9-10; Apoc. 13:13-14; Mat. 24;11,24; Fapte 20:29-30).
Noi credem si marturisim ca darurile spirituale pot fi folosite in mod abuziv (1Cor. 14:13-20; Filipeni 1:15-17). De aceea prioritatea suprema a credinciosului este relatia personala cu Datatorul darului, Dumnezeu, iar exercitarea darului spiritual se face in contextul dezvoltarii caracterului crestin si a roadei Duhului Sfant (1Cor. 13:1-3). Biserica trebuie sa foloseasca darurile spirituale in concordanta cu invatatura Sfintei Scripturi (1 Cor. 14:26-33).
Noi credem si marturisim ca fiecare membru al Bisericii a primit daruri spirituale pentru slujire, daruri care trebuie identificate si dezvoltate pentru implinirea scopului Bisericii (Rom. 12:5-8; 1 Cor. 12:4-31; Efeseni 4:11-16; 1 Petru 4:10-11).
Noi credem si marturisim ca femeia poate sluji in Biserica in lucrarea de diaconie si de invatare a femeilor mai tinere (implicit a copiilor), doar sub autoritatea presbiterilor si a sotului (1 Tim. 2:12; 3:11; Tit 2:3-5).
E. Actele de cult
Noi credem si marturisim ca bisericii locale i-au fost lasate doua acte de cult, botezul noutestamental si Masa Domnului (Mat. 26:26-29; 28: 1920; F. Ap. 2:28-42; Rom. 6:3-5), care indeplinesc urmatoarele criterii:
a. au fost poruncite de Domnul Isus asa dupa cum sunt prezentate in Evanghelii;
b. au fost practicate de biserica primului secol, dupa cum sunt descrise in cartea Faptele Apostolilor;
c. au fost explicate din punct de vedere spiritual de apostoli, in Epistole.
1. Botezul crestin
Noi credem si marturisim ca Botezul noutestamental este marturia unui cuget curat (1 Petru 3:21) al celui credincios ca a crezut in Domnul Isus Cel rastignit, ingropat si inviat, si ca, prin credinta in Cristos, s-a facut una cu El in moartea fata de pacat si in invierea la o viata noua (Rom. 6:1-11). Botezul este, de asemenea si un semn al partasiei si identificarii celui botezat cu Trupul vizibil al lui Cristos, biserica locala (F. Ap. 2:41-42; 1 Cor.12:13).
Botezul noutestamental se face prin scufundare (F. Ap. 8:36-39).
Noi nu credem ca botezul in apa poate mantui, pentru ca mantuirea este numai lucrarea Atotputernicului Dumnezeu facuta la cruce prin Fiul Sau Isus Cristos (Rom. 5:9-10) si dusa la indeplinire prin puterea Duhului Sfant in cel care a crezut (Tit 3:5).
2. Masa Domnului / Frangerea Painii
Noi credem si marturisim ca Masa Domnului este amintirea si vestirea mortii si invierii Domnului Isus Cristos pana cand El va reveni pentru ai Sai. Masa Domnului este un act solemn la care fiecare credincios trebuie sa participe, dupa cercetarea de sine (1 Cor. 11:28-32).
Noi credem si marturisim ca, desi elementele de la Masa Domnului, painea si vinul, sunt numai simboluri ale trupului si sangelui Domnului Isus Cristos (si nu se transforma sau nu contin trupul si sangele Domnului), luand din ele, marturisim ca avem partasie cu Domnul Cristos cel inviat si suntem una cu credinciosii din Biserica (1 Cor.10:16-17).
Luand parte la Masa Domnului, de regula in prima zi a saptamanii, adica duminica, ne amintim de moartea si invierea Domnului Isus Cristos (Mat. 28:1-7; Marcu 16:1-9; Luca 24:1-7; loan 20:1-23) si urmam exemplul primilor crestini (F. Ap. 20:7; 1 Cor. 16:2).
F. Disciplina in Biserica
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Cristos S-a dat pe Sine Insusi pentru Biserica, "ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana." (Efes. 5:26-27).
Noi credem si marturisim ca in biserica locala trebuie sa existe sfintenie si oranduiala (1 Cor.14:33). In caz contrar, disciplinarea o face:
a. Dumnezeu Tatal, in special prin mustrarea divina (Ioan 15:2; 1 Cor. 11:32; Evrei 12:10).
b. Cel credincios in viata personala (1 Cor. 11:28-31; 2 Cor. 7: 1; 1 Ioan 3:2-3).
c. Biserica locala prin disciplina in Biserica (Mat. 18:17).
Noi credem si marturisim ca punerea sub disciplina o face Comitetul de prezbiteri pentru erezii, imoralitate, dezbinari si altele de felul acesta, dar si pentru lipsa indelungata nemotivata din mijlocul fratietatii (F. Ap. 5:11; Rom. 16:17; 1 Cor. 5:6-8,13; 2 Cor. 2:6; 2 Tes. 3:6, 14; Tit 3:10-11; Evrei 10:25; 2 Ioan 10). Disciplinarea are ca scop indreptarea si recuperarea celui gresit.
Noi credem si marturisim ca intre membrii Bisericii trebuie sa existe pace si armonie. Atunci cand apar conflicte intre membrii Bisericii, acestea trebuie rezolvate in cadrul Bisericii, conform Sfintei Scripturi (Matei 5:23-26; 18:15-20; 1 Cor. 6:1-11).
G. Relatia intre Bisericile locale
Noi credem si marturisim ca Biserica locala este autonoma in relatia cu alte Biserici locale. De asemenea, noi credem si marturisim ca Bisericile locale coopereaza intre ele pentru ajutorare, propovaduirea Evangheliei si pastrarea credintei adevarate (F. Ap. 8:14-17; 11:19-26,27-30; 15:1-31; 1 Cor. 16:1-3; 2 Cor. 8:1-15; Col. 4:16).
H. Relatia Bisericii cu Statul
Noi credem si marturisim ca Statul este randuit de Dumnezeu pentru binele si ordinea societatii umane. Crestinul isi poate exercita drepturile cetatenesti in conformitate cu propria sa constiinta. Crestinul trebuie sa se roage pentru autoritati si sa le respecte. Ascultarea de autoritati se face atata vreme cat cerintele lor nu vin in contradictie cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu voia Domnului Isus Cristos – Singurul Domn al constiintei umane, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor (Exod 18:21-22; 2 Sam. 23:3; Dan. 3:17-18; Mat. 22:21; F. Ap. 4:19-20; 5:29; 23:5; Rom. 13:1-7).
VI. Ingerii
A. Ingerii sfinti
Noi credem si marturisim ca ingerii sunt fiinte spirituale create de Dumnezeu, de aceea nu trebuie sa ne inchinam inaintea lor (Col. 1 :16; Ps. 148:2-5; Evrei 1 :14). Ei au fost creati ca sa-L slujeasca pe Dumnezeu si sa I se inchine (Luca 2:9-14; Evrei 1 :6-7,14; 2:6-7; Apoc. 5:11-14; 19:10; 22:9).
Noi credem si marturisim ca ingerii sunt fiinte cu personalitate (Luca 2:9-14; Gen.19) si, desi se afla mai presus de oameni (Evr. 2:7), nu sunt creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca omul, de aceea nu vor mosteni destinul glorios al omului, acela de a fi mantuiti de Cristos. La implinirea vremurilor, oamenii mantuiti vor fi mai presus de ingeri (1 Cor. 6:3).
Noi credem si marturisim ca ingerii sunt fiinte spirituale care au inteligenta dar nu sunt atotcunoscatoare, sunt puternice dar nu atotputernice si se pot afla intr-un singur loc o data, nefiind atotprezente (Mat. 8:16, 28-34; 9:32; 15:22; Marcu 1:24; 5:3-4; 9:22; Luca 10:17, 20; loan 10:21; F. Ap. 16:16; 1 Tim. 4:1).
Ei sunt creaturi morale, deoarece unii sunt sfinti (Matei 25:31; Marcu 8:38; Luca 1:26; Fapte 10:22), in timp ce altii au pacatuit, devenind demoni (Ioan 8:44; 1 Ioan 3:8-10).
B. Ingerii cazuti
Noi credem si marturisim ca Satan este un inger creat si autorul pacatului. El a cazut sub judecata lui Dumnezeu atunci cand s-a razvratit fata de Creatorul sau (Isaia 14:12-17; Ezechiel 28:1119), atragand in aceasta o parte din ingeri (Mat. 25:41; Apoc. 12:1-14) si aducand pacatul in lume si in fiinta umana prin ispitirea omului (Geneza 3:1-15).
VII. Lucrurile de la urma/Escatologie
A. Moartea, starea intermediara si invierea
Noi credem si marturisim ca moartea fizica este despartirea sufletului / spiritului de trup si nu inseamna anihilarea persoanei sau pierderea constientei (Apoc. 6:9-11).
Cand se produce separarea sufletului de trup, credinciosul trece imediat in prezenta lui Cristos (Luca 23:43; 2 Cor. 5:8; Filip. 1 :23) (Filip. 1 :21-24). Aceasta separare va dura, pentru cei rascumparati, pana la Rapire (1 Tes. 4:13-17); atunci va avea loc invierea lor, iar trupurile de slava si sufletele celor credinciosi se vor uni si vor fi in glorie pentru totdeauna cu Domnul (1 Cor. 15:35-44, 50-54; Filip. 3:21). Pana atunci, sufletele celor rascumparati vor ramane intr-o stare de partasie fericita cu Domnul, asteptand reintregirea fiintei lor prin invierea trupurilor (2 Cor. 5:8).
Noi credem si marturisim ca toti oamenii vor invia in trup, cei mantuiti pentru viata vesnica (Ioan 6:39; Rom. 8:10-11,19-23; 2 Cor. 4:14), iar cei nemantuiti pentru pedeapsa vesnica (Dan. 12:2; Ioan 5:29; Apoc. 20:13-15).
Noi credem si marturisim ca sufletele celor care au murit nemantuiti sunt tinute in Locuinta Mortilor in chinuri, pana la a doua inviere (Luca 16:19-26; Apoc. 20:13-15), cand sufletul se va uni cu trupul inviat (Ioan 5:28-29). Atunci ei se vor infatisa in fata tronului mare si alb al judecatii lui Dumnezeu (Apoc. 20:11-15) si vor fi aruncati in iad, iazul de foc (Mat. 25:41-46), unde vor sta vesnic intr-un chin constient, despartiti de Dumnezeu (Dan. 12:2; Mat. 25:41-46; 2 Tes. 1:7-9).
B. Rapirea Bisericii
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Cristos va veni sa Isi rapeasca Biserica (Ioan 14:1-2; 1 Cor.15:51-53; 1 Tes. 4:15-5:1; Tit 2:13). Revenirea Lui va fi personala. Intre Rapire si revenirea in slava a Domnului cu sfintii Sai, in cer va avea loc rasplatirea credinciosilor potrivit cu lucrarea pe care au facut-o (1 Cor. 3:11-15; 2 Cor. 5:10).
C. Necazul cel Mare
Noi credem si marturisim ca, dupa ce Biserica va fi rapita (Ioan 14:1-3; 1 Tes. 4:13-18), judecata lui Dumnezeu va veni peste lumea necredincioasa (Ier. 30:7; Dan. 9:27; 12:1; 2 Tes. 2:7-12; Apoc. 16). Punctul culminant al acestei judecati va fi la revenirea in glorie a Domnului Isus Cristos pe pamant (Mat. 24:27-31; 25:31-46; 2 Tes. 2:7-12).
Noi credem si marturisim ca Necazul cel Mare va incepe dupa rapirea Bisericii, cand Anticristul va incheia legamantul de protectie cu Israel, si va dura sapte ani (Dan. 9:27). In aceasta perioada, Anticristul va crea o aparenta unitate politica, economica si religioasa si va cere tuturor sa i se inchine, pretinzand locul lui Dumnezeu (Dan. 7:19-27; 9:24-27).
Noi credem si marturisim ca, in perioada Necazului cel Mare, treimea diabolica (Sarpele cel vechi / balaurul, Anticristul si prorocul mincinos) va avea controlul asupra intregului pamant si va atrage judecata lui Dumnezeu (Apoc. 13; 14).
Noi credem si marturisim ca a doua venire a lui Cristos va duce la incheierea Necazului cel Mare si la finalizarea judecatii lui Dumnezeu in aceasta etapa (Apoc. 19:11-21).
D. A doua venire a Domnului Isus si Mileniul
Noi credem si marturisim ca, dupa cei sapte ani de necaz, Cristos va reveni intr-un mod fizic, vizibil, ca sa se aseze pe scaunul de domnie al lui David (Mat. 25:31; Luca 1:31-33; F. Ap. 1:1011; 2:29-30) si sa instaureze pe pamant Imparatia de o mie de ani (Mileniul) (Apoc. 20:1-7). In acest timp, sfintii inviati din Vechiul Testament vor domni impreuna cu El peste Israel si peste celelalte neamuri ale pamantului (Ezechiel 37:21-28; Dan. 7:17-22; Apoc.19:11-16). Aceasta domnie va fi precedata de inlaturarea lui Anticrist si a prorocului mincinos, si de legarea lui Satan pentru o mie de ani (Dan. 7:17-27; Apoc. 20:1-7).
Noi credem si marturisim ca Imparatia aceasta este implinirea fagaduintei lui Dumnezeu fata de Israel (Isaia 65:17-25; Ezechiel 37:21-28; Zaharia 8:1-17), prin care El promitea evreilor ca vor primi inapoi tara pe care au pierdut-o in urma neascultarii (Deut. 28:15-68; Ier. 31 :31-34; Ezechiel 36:22-32; Mat. 21 :43; Rom. 11 :1-16, 25-29).
Noi credem si marturisim ca aceasta vreme de domnie a lui Cristos va fi caracterizata de armonie, dreptate, pace, neprihanire si viata lunga (Isaia 11; 65:17-25; Ezechiel 36:33-38), si se va incheia atunci cand Satan va fi dezlegat pentru putina vreme (Apoc. 20:7).
E. Judecata celor nemantuiti
Noi credem si marturisim ca, dupa domnia de o mie de ani a Domnului Isus Cristos, Satan va fi dezlegat si va insela popoarele pamantului ca sa se uneasca si sa lupte impotriva sfintilor si a Ierusalimului. In timpul acestei lupte, armatele inamice poporului lui Dumnezeu vor fi distruse de foc din cer (Apoc. 20:9). Dupa aceea, Satan va fi aruncat in iazul de foc (Mat. 25:41; Apoc.20:10), iar Cristos, care este Judecatorul omenirii (loan 5:22), va invia toti oamenii si-i va judeca la scaunul de domnie mare si alb.
Noi credem si marturisim ca invierea celor nemantuiti pentru judecata va fi o inviere in trup. Dupa judecata (Rom. 14:10-13), ei vor fi aruncati in iazul de foc in care vor trai constient in pedeapsa vesnica (Mat. 25:41; Apoc. 20:11-15).
F. Vesnicia
Noi credem si marturisim ca, dupa imparatia de o mie de ani si judecata celor necredinciosi (2 Tes. 1 :9; Apoc. 20:7-15), cei mantuiti vor intra in starea vesnica a slavei lui Dumnezeu. In timpul acesta pamantul actual va fi distrus in intregime (2 Petru 3: 10) si inlocuit cu un pamant nou pe care vor locui numai neprihanitii (Efes. 5:5; Apoc. 20:15, 21-22). Dupa aceea cetatea cereasca va cobori din cer (Apoc. 21 :2) si va fi locuinta sfintilor unde se vor bucura de partasia vesnica cu Dumnezeu si unul cu celalalt (Ioan 17:3; Apoc. 21; 22). Domnul Isus Cristos, pentru ca si-a indeplinit lucrarea de Mantuitor, va da in mainile Tatalui Imparatia (1 Cor. 15:24-28) si Sfanta Treime va domni vesnic in toate sferele existentei (1 Cor. 15:28).
